| Tatra Inalta, 2008 |
|
Varful Baranie Rohy este situat in valea Mala Studena, la aproximativ doua ore distanta de cabana Teriho chata. A fost urcat de toti membrii grupului, pasul cheie al traseului fiind o saritoare cu gheata, de aproximativ 8-10m. Un traseu de aprox. 1.000m diferenta de nivel - urcare/coborare. Varful Lomnicky este al doilea varf din Tatra Inalta - respectiv din lantul Carpatilor, fiind situat in Skalnata Dolina. Este un varf popular, deoarece poate fi urcat si cu telecabina. Pe varf, se afla un mic bar/restaurant cochet, ce deserveste la fel de respectuos turistii care vin cu cabina, dar si alpinistii care intra pe terasa direct din perete, inghetati - asa cum a fost cazul alpinistilor romani participanti la tabara din martie 2008. Ruta clasica pe Lomnicky urca pe fata sudica, traversand doua culoare cu risc de avalansa (!). Retragerea se face in rapel (4 x 50m), cu asigurare in balustrada barului de pe varf si in ancore de zapada. Se poate utiliza ca punct de rapel si treptele metalice ale unei scari, daca sunt vizibile sub zapada. Varful a fost atins de toti membrii taberei, 3 cu cabina si 8 pe traseu. In timpul retragerii, grupul a fost prins de furtuna si intuneric. Varful Gerlach (2.654m), cel mai inalt din masiv, a fost ratat datorita riscului crescut de avalansa si a viscolului puternic din ziua ascensiunii; Pe parcursul taberei, in afara de ascensiunea varfurilor amintite mai sus: - s-au parcurs trasee de drumetie pe vaile: Mala Studena, Skalnata Dolina, Velicka Dolina, Batizovska Dolina; - s-a facut catarare pe gheata, pe cascadele din Velicka Dolina. Grupul de alpinisti romani a fost format din 11 persoane, participanti la stagii de initiere si/sau perfectionare organizate de noi, de-a lungul anilor: Dan Deleanu, Mircea Kleps, Ileana Muica, Sanziana Vanatoru, Marius Bindar, Radu Popescu, Dorian Filote, Stefan Butnariu, Marius Parvu, Marius Grigoras - asistent ghid, Marian Anghel - ghid; Un articol interesant despre tabara, scris de unul din participanti, poate fi citit in continuare. Alte comentarii pot fi citite aici. ========================
Dorian Filote, Ankara "Salut sau Merhaba, ca deja am trecut Bosforul de vreo doua zile,
…Nu ma mai trezesc la 5.30 dimineata sa mai fac un dus, ca sa treaca timpul pana la micul dejun, iar cand plec spre birou, pe traseul periculos catre garaj, neavandu-l pe Mircea in fata nu am dupa cine sa alerg.
…Nu mai port colanti pe sub supra-pantaloni, in schimb, raportez cu mandrie ca aseara, inainte sa adorm in fotoliu, m-am uitat la proba de perechi la patinaj artistic, la Dunya Şamp. (Campionatul Mondial) de la Goteborg. Cred ca din cauza asta, dimineata m-am trezit cu soneria telefonului lui Marius in urechi. Mi se pare ca l-am visat azi-noapte (iesea dintr-o banca unde dusese certificatul de urbanism pe care secretara a reusit sa i-l scoata de la Primarie. S-a urcat intr-un Logan rosu, si-a setat GPS-ul si inainte sa plece in marsarier, l-a luat din parcare pe Stefan, care era in colanti...). De aici imaginea s-a tulburat, dar cred ca e de bine! Ieri a fost Blagovestenia.. o fi fost vreun semn...
…Inutil sa va mai spun ca rucsacul este inca nedesfacut pe hol, cu rachetele de zapada prinse elegant de o parte si de alta, asa cum mi-a aratat Marian. Din motive de sanatate publica nimeni nu are curajul sa se atinga de el iar eu… astept tura urmatoare…
…Traversari pe curbe de nivel inca mai fac…totul in Ankara este in panta (sau in rampa - depinde de unde privesti) si calc usor, pe calcai, cu un picior spre vale. Ma descurc, dar fara sa fii asigurat intr-un nod future (sau iepure?) nu are nici un farmec. Aaaa… İn schimb, urcatul celor 15 trepte din fata cladirii in care e biroul (pana la lift, desigur) fara betele de trekking este un cosmar... va dati seama ca toata greutatea mea trebuie sa fie preluata numai de picioare, ca sa nu mai vorbesc de problemele de echilibru...nu inteleg cum se pot descurca unii oameni fara betze…
…Am ajuns la munca…Las doamnele sa intre in lift inaintea mea si le zic „moje” in loc de „lütfen”… numai ca sus, in loc de cafeneaua de la 2.600 si ceva de metri cu espresso si bere, ma asteapta biroul cu cafea turceasca si apa…
|
